Mama, mira!

De la o vreme, fiecare femeie incepe sa constientizeze ca nu mai este chiar o pustoaica. Daca nu si-a acceptat inca modul in care arata si propria personalitate, probabil ca din acel moment va incepe sa o faca. Asta daca nu se amageste pentru totdeauna.

Pentru femeile care isi doresc copii, acesta va fi momentul in care vor privi cu jind la momentele de afectiune manifestate de celelalte mame pentru copiii lor, se vor uita la carucioare, la jucarii, la scaune pentru masina si vor jura ca ele nu vor proceda precum mamele care au un comportament ciudat fata de copii lor pe strada.

Pentru mine, de exemplu, fumatul langa copiii este o adevarata crima. Nu am prea multe de spus impotriva celor care fumeaza, fiecare isi distruge organismul asa cum vrea. Dar sa-ti silesti copiii sa fumeze 70% din ceea ce fumezi nu este corect. Lasa-l sa faca singur alegerea asta, atunci cand va constientiza pe deplin ce inseamna acest lucru. Sa-ti tii copilul pe umeri si sa ai tigara aprinsa in gura e o imbecilitate, indiferent daca esti sau nu in spatiu deschis. Sa ai copilul in carucior si sa fumezi nu e un lucru mai breaz.

Sa-i dai unui copil sub un an 200 ml de suc acidulat cand ai apa pe masa este iarasi o problema. Unora le trebuie cursuri pentru a fi parinti sau pentru a fi responsabilizati. Bauturile carbogazoase sunt destul de nocive si pentru un adult, daramite pentru un copil care are un volum al stomacului atat de mic. In momentul in care am vazut la o terasa o mama facand aceast lucru i-am spus lui Adrian sa ma traga de-o ureche daca s-ar intampla vreodata sa fac acest lucru.

Probabil ca multe dintre "ce am sa fac" si "ce nu am sa fac" cand voi fi mama se vor schimba. Sau poate nu, pentru ca am avut amandoi destul timp sa ne gandim la asta. Dar am inceput sa am infatisare de mama. Prietena mea, A., imi spunea mereu ca sunt mamoasa. Acum, de cate ori iesim la plimbare si suntem intr-o zona extrem de fotografiata, doar daca sunt langa sotior acesta este solicitat sa faca si altora fotografii.

Mai zilele trecute eram in supermarket, examinand niste branzeturi. Si m-am trezit trasa de mana de-o fetita care imi arata nu stiu ce crema de branza. Pana sa se dezmeticeasca, imi bagase deja in fata ochilor produsul si imi spusese "Mama, mira!". I-am zambit si m-am uitat in jurul meu ca s-o identific pe mamica, imbracata asemanator cu mine si cu usoare asemanari fizice. Si mi-am amintit de momentul in care, la plimbare cu parintii mei prin Mamaia, am prins mana unui strain si am mers cu el de mana pentru o bucata de vreme, pana am ridicat capul sa spun ceva si m-a intampinat o fata zambitoare cu mustata(tata nu a purtat mustata in viata lui). Momentul acela de panica este greu de uitat. La fel si zambetul si usurarea de a-ti regasi parintii la un pas departare.

Acea fetita m-a facut sa retraiesc si sa simt cu toata intensitatea momentul acela indepartat din copilaria mea. Clipe nepretuite pe care le-am trait din nou, de aceasta data pentru prima data din perspectiva necunoscutului amabil. Oare sa-mi cumpar o mustata?