Angajatul din criza

Am citit foarte multe lucruri despre ce trebuie sa faca o companie sau cei care sunt persoane de decizie intr-o companie in perioadele in care situatia economica nu e atat de buna. Am citit multe si despre ce trebuie sa faca angajatii in astfel de situatii: sa munceasca mai mult, mai bine, mai eficient, sa propuna solutii. Eventual poate aduc si clienti ca sa sustina afacerea.

Ceea ce nu a fost spus este ca motivarea personala este ceva de care toti avem nevoie, insa putini sunt cei care sunt constienti ca detin singuri cheia spre aceasta. Toti se concentreaza asupra vestilor rele, pe starea economiei, pe supravietuire, securitatea locului de munca si chiar asupra securitatii finaciare.

Intre timp, directorii de companii taie din bugete, renunta la orice nu este prioritar si fac tot ce pot sa comunice cat mai putin cu anjajatii pana mai inchid o filiala sau trec in faliment. Si toata lumea se intreaba ce e cu demoralizarea asta generala.

Sunt vremuri dificile. Nimeni nu poate nega. Multi si-au luat adio de la prime sau mariri salariale, chiar si anuntate. Altii se gandesc serios sa schimbe locul de munca pentru ceva mai sigur. Bugetele de training s-au subtiat. Magazinele sunt mai goale decat altadata.

Amenintarea cu pierderea locului de munca nu e niciodata de ajuns. Oamenii trebuie sa fie motivati, dar vor si raspunsuri, adevarul, comunicare cu cei care iau deciziile. Liderii, "sefii", trebuie sa fie ei insisi exemplele pe care le asteapta de la ceilalti si, mai ales, trebuie sa actioneze in acest sens.

Sefii de raioane din Tesco se intalnesc periodic pentru a propune solutii, promovari sau directii. Le aplica de multe ori. Daca o filiala da gres, nu este pedepsita, ci se incearca o alta directie pentru celelalte. Am aflat recent ca "experienta Tesco" este mai buna, mai atractiva pentru cumparator.

Este greu sa te adaptezi vremurilor. In Romania, Leonardo a concediat 500 de oameni. Nu ma pasioneaza soarta lor, pentru ca nu exista comunicare. Oamneii vor avea intotdeauna nevoie de incaltaminte la preturi acceptabile, dar au nevoie si de "experienta Leonardo". Nu de vanzatoare care sunt ocupate sa te ignore sau sa te pazeasca in loc sa te ajute sa-ti gasesti perechea cea mai potrivita de incaltari pe care o doresti.

Recent am fost la o reprezentanta Takko pentru ca vazusem cateva haine pe care le consideram potrivite pentru mine intr-o oferta. Era zi de luni, foarte putini clienti. Cat timp am luat si analizat zeci de haine si chiar am incercat o duzina nici macar un angajat nu a venit sa-mi spuna "Buna ziua" sau sa intrebe daca ma poate ajuta. Ca mine erau si alti clienti care incercau lucruri si le cautau de unii singuri. Angajatii erau ocupati sa schimbe afisele promotionale.

Am avut nevoie de ajutor, de un angajat care sa-si faca treaba. Unde sunt cumparatorii anonimi la noi in tara? De ce se intampla asa? Unde s-a rupt firul comunicarii?