miercuri, 23 septembrie 2009

Mere: un cuvânt la fel de bun ca altul pentru a descrie o relaţie


Femeile îl observau. Ştia asta şi se bucura că era dorit. Că era încă dorit. Perdelele adiau în bătaia uşoară a vântului şi le ghicea doritoare de mai mult, mereu mai mult, gata să-l primească cu toată fiinţă lor şi să accepte abandonul lui. Era un bărbat norocos, şi era perfect conştient de asta.
****

Venea la ea atunci când simţea ca e necesar, când dorea să lase măştile jos. Ea i le cunoştea şi el nu se sfia să i le arate. Se îmbuiba în faţă ei, pasional ca o bestie. Asta era ceea ce dorea să ascundă celorlalţi. Dar în faţă ei nu existau secrete. Tot ce conta era că fetele ei sunt fericite. Uneori se gândea la el că este prins într-o glumă proastă: bărbatul care a ales o singură soacră pentru că pe asta o cunoştea deja. Fetele ei îl luaseră pe rând, pe ascuns de celelalte şi chiar de ea până au aflat adevărul. Dar ei nu-i păsa. Era un om bun, capabil să le facă pe toate trei fericite, împlinite de personalitatea lui ca un dar. Exceptând momentele de slăbiciune când venea la ea. Când bestia se arata mai puternică.
****

- Cum aţi descrie relaţia dumneavoastră cu aceste femei?
- Mere.
- Mere?
- De ce nu? E un cuvânt la fel de bun ca altele pentru a descrie o relaţie.
- Dar, totuşi...
- Nu vă place? Bine! Putem să-l analizăm şi să-l umplem de dulcegării. Merele pot fi aromate, dulci, tari, moi, cu texturi, în atâtea şi atâtea feluri. Sâmburii lor, ascunşi adânc, se coc în cămări separate dar totuşi deschise spre celelalte, spre exterior. Vă place aşa?

Niciun comentariu: