Am fost din nou liceana

Sambata, 23 mai, am fost alaturi de fosti profesori si colegi de liceu la intalnirea de 10 ani de la absolvire. A fost o surpriza placuta sa-i regasesc, mai mult sau mai putin schimbati. Singurul regret este ca si de aceasta data, la catalogul claselor, clasa noastra a fost ultima, asadar unii dintre cei prezenti s-au comportat exact ca acum 10 ani, in cel mai egoist fel posibil, plecand din sala, vorbind sau chicotind in timp ce toti ceilalti asteptam cu incantare si neliniste sa ne vina randul la strigatul catalogului.

Din motive personale, nu am fost si la petrecerea din aceiasi sera, dar voi recupera peste 10 ani, precum si la anul, la intalnirea cu fostii colegi ai sotiorului.

Pentru ca din cei 200 de fosti elevi, dintre care foarte multi "dascali" si ei, prea putini si-au gasit vorbele sau timpul pentru a oferi cateva impresii despre anii de liceu, iata si "prezentarea" proprie:

Viata iti ofera mereu surprize, unele placute, unele neasteptate si altele mai putin dorite. In toamna anului 1995 ma regaseam intr-o mare de adolescenti care-si manifestau personalitatea fie prin manifestari zgomotoase, fie prin priviri timide asupra celorlalti.

Pe durata celor patru ani de liceu personalitatea noastra a evoluat, am fost teribilistii sau genialii clasei, ne-am ironizat si amuzat impreuna, ne-au ticait inimile in fata testelor surpriza si am legat prietenii.
Unii dintre noi ar dori sa retraiasca acea perioada, altii sunt bucurosi ca au trecut de ea, dar nici unul dintre noi nu poate trece cu vederea clipele de neuitat, acele povesti care se spun si nepotilor, fie ca am fost protagonisti sau spectatori.

Alaturi de noi am avut profesori care ne-au dat sfaturi, ne-au sprijinit si, mai ales, ne-au daruit privilejul de a primi o parte din viata, personalitatea si experienta lor. Asa cum exista profesori "de suflet", asa exista si elevi "de suflet", persoane care iti dezvaluie noi fatade ale vietii, care te fac sa re-evaluezi ceea ce gandesti si simti. Sunt onorata sa le transmit un "Multumesc" din toata inima celor care au facut din orele la catedra mai mult decat o meserie, o arta de a trai.

Cu emotie astept si aceasta intalnire, la zece ani dupa absolvire. Nostalgia anilor de liceu si experientele de viata ale fiecaruia sunt o surpriza pe care sper sa o gasesc placuta si de asteptat si peste alti zece ani.

A fost mai usor sa-mi exprim gandurile in scris mai sus, pentru ca la propria prezentare pe plan profesional si personal am incercat sa fiu scurta si concisa cu toate emotiile.

Felicitari organizatorilor si multe salutari si ganduri bune celor care au fost prezenti!

Si o dedicatie pentru cei care au avut inima franta sau nu si-au gasit perechea:
"Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat.
Cauta-ma tu ..."