Ziua de mers la cimitir

In Humulestii lui Creanga, acolo de unde sunt si eu, se merge in noaptea de inviere la cimitir. Cineva din familie - sau mai multi - porneste de la biserica cu lumina si oua rosii sau doar banuti. Cimitirul fiind pe un deal, siruri intregi de oameni alcatuiesc o privesliste placuta. Cimitirul se umple incat-incet de lumina si lumea se intoarce alaturi de cei care nu au plecat de la biserica pentru a asculta restul slujbei sau pleaca acasa sa se imbuibe.

Pe cand traia bunicul, care rezista de postea tot postul, era o placere ca dupa slujba, pe la orele 4, sa gustam nitel din toate si sa ciocnim cateva oua, dupa ce ne clatisem deja pe fata cu apa in care se pune un ou inrosit, banuti si flori. Bunicul avea acel talent de a alege cel mai puternic ou. A avut credinta puternica in faptul ca puterea de a sparge oua tine de durata vietii lui. Spre sfarsit, fie ca noi ii invatasem mestesugul, fie ii scazuse puterea de a alege cel mai strasnic ou.

Venind mai inspre vale, in zona Iesilor, am constatat ca pe aici se merge ziua in amiaza mare pe la cimitire, dupa Pasti. Pe langa cimitirul Sf. Vasile, de Izvorul Tamaduirii, inca de la 6 dimineata erau de vanzare flori si lumanari la porta cimitirului. Pe la 16, cand ne-am intors, numaram pe obositii "rapusi" prin santuri si sarsanalile cu pomana.

La Voinesti, locul unde a copchilarit un timp al meu sot, se merge de Duminica Tomei. Masini peste masini, paturi intinse ca la picnic inca de la ora 11, mese aranjate, fete de masa cat mai aspectuase, lumanari aprinse, hainele de mers la biserica sau la nunta(uneori aceleasi), copii chinuiti de hainele inca tepene. Preotii umbla domol de la un mormant la altul, intonand trei cantecele si primind "ceva" pentru osteneala. Oameni de-ai pomenilor navalesc peste tine imediat ce s-au terminat cantarile, turnand pahare cu vin de diferite soiuri intr-o budana, sucurile in alta budana si ingramadind oua rosii, cojonac si alte mizilicuri de-a valma in sacose uriase de rafie. Toata distractia, de la 11 si pana mai tarziu, pe la vreo 5-6-7, lasa in urma "raniti" de la atatea "cinstiri" si un praf gros pe ulitele satului.

Ca bonus, scuterul de mai sus, "gatit" si el cu o blana de oaie pentru marele eveniment de amintire a celor plecati dintre noi.