Aceasta zicere pare sa fie o constanta din viata mea. Anul trecut s-au grupat evenimentele in vara, anul acesta nu au asteptat prea mult.
Am sentimentul ca sunt batrana si cinica. Am vazut atatea persoane pierind in preajma mea incat spectacolul sfarsitului imi devine mult prea familiar, ca o rutina. Bunici, nasi, prieteni, colegi de scoala...Si totusi niciodata nu e usor. Inimii mele ii este prea greu sa mai suporte pierderile. Distantarea impusa nu a functionat niciodata prea bine.
Dar ce faci cand viata parintilor tai este cea adusa in prim plan? Cum faci fata atunci? Acum am doi tati care trebuie sa lupte. Dar pentru unul lupta este mai apriga. Este greu sa spui ca de acum fiecare minut iti este un dar si sa traiesti ca atare.
Am intors o noua pagina din viata. Reluarea nu mai este posibila. Alegerile sunt din ce in ce mai dificile.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu