marți, 28 octombrie 2008

Coltul de lectura


Din cand in cand mai ajung sa citesc si cate o carte atat de fantastica incat simt nevoia sa revin la ea. Din pacate, nu toate cartile pe care ajung sa le citesc sau pe care le recitesc imi creaza acea excitatie intelectuala dorita.

Cartile din ziua de azi au metafore din ce in ce mai inedite. Titlurile au denumiri din ce in ce mai comerciale. Reclamele si-au facut loc pana si in paginile cartilor care ar trebui sa ne ofere momente de placere. De cateva luni ma delectez cu o colectie de romane de succes de la editura Reader’s Digest. Iata mai jos cateva exemple intalnite in aproximativ 141 de pagini.

- “Se ocupa de pagina de anunturi a ziarului Pump.”( ziar amintit in mod repetat)
- “…se lasase de scoala si incepuse ucenicia la J.W.Best Ltd, o firma locala de constructii”
- “hainele cumparate de pe Saville Row”
- “Ploaia izbea fara oprire in capota automobilului Audi…”
- “…Santini, restaurantul italian de la coltul strazii. Am savurat o sticla de Chablis…”
- “…am decis sa mergem in plimbare pana la holetul Goring…”
- “Un Ford vechi, gri…”
- “Mi-am luat Audi-ul din garaj…”
- “ bet.com”(pariaza.com)
- “Am ales un Chateauneuf-du-Pape si l-am deschis…”
- “localul Pizza on the Park”
- “cafeneaua din Regent’s Park”
- Hotelul Queen
- “Vrei un Guiness?”
- Rochii Armani, Versace si Gucci
- “Am vazut sirurile de pantofi de la Jimmy Choo si un raft de posete de la Fendi”
- “Am o sticla de Glenfiddich…”
- “Eu ma duc la cumparaturi in Wantage”
- Ziarul Rancing Post
- Hotelul Donnington Valley

Toate exemplele date se regasesc in La ordin, de Dick Francis. Sunt doar cateva exemple din cele care au inceput sa ne inunde cartile.

Chiar daca intruziunile in paginile in care ar trebui sa ne regasim trairile alaturi de cele ale personajelor par a ne sacai acum sau denota cel putin neplacerea mea de a regasi acest tip de reclame, sper ca nu va deveni o realitate contra careia sa protestam sau sa facem si acolo pauza de reclame precum la filme.

Vreau totusi sa fiu optimista, asa ca inchei cu unul dintre acele citate pe care as vrea sa le citesc mai des:

“Cel mai important cuvant din vocabularul omului are doar cateva litere si nu exista o definitie care sa i se fi potrivit vreodata pe de-a-ntregul. Ne iubim cainii. Ne iubim copiii. Il iubim pe Dumnezeu si ne dam in vant dupa tortul de ciocolata. Ne indragostim si ne dezindragostim. Murim din dragoste si ucidem din dragoste. Iubirea n-o putem cheltui. N-o putem manca, cand ne e foame, ori bea, cand murim de sete. Daca i-ati intreba pe oameni ce pretuiesc mai mult in viata, pun pariu ca cei mai multi dintre ei vor spune iubirea.
Suntem niste fiinte ciudate, imi spusei…”

Intrebat despre sotia lui, acelasi Kent Krueger care spune cuvintele de mai sus in Secretul din Golful Tunetului, spune ca “dragostea se schimba pe parcursul a treizeci de ani. Asemenea unei gradini salbatice, ea devine mai deasa, mai incalcita si se intinde dincolo de marginile ei propriu-zise. Daca ai noroc – si eu, unul,am – carceii iubirii invadeaza fiecare ungher, fiecare tainita a vietii tale si, intr-o buna zi, iti dai seama ca frumoasa gradina salbaticita te-a inghitit cu totul.”

Romantisml meu nu a murit inca si sper ca peste 30 de ani iubirea ce o traiesc sa fie la fel ca cea traita de zeci de alti oameni ce se iubesc sincer, zi de zi, la fel cum o face Krueger.

Niciun comentariu: